4 copii părăsiţi de mamă trăiesc la limita sărăciei: „Mănâncă doar fructe și merg la şcoală desculţi, că n-au cu ce se încălţa”



Patru copii parasiti de mama din localitatea maramureseana Handalu Ilbei traiesc la limita saraciei, langa tatal lor, intr-o casuta mica, saracacioasa, gata sa se darame.

Au zile in care mananca doar fructe de padure, daca nu-si fac mila vecinii sa le pregateasca ceva de mancare.



Un tata cu patru copii din Handalu Ilbei traiesc la limita, intr-o casuta saracacioasa.

Mama lor i-a parasit in urma cu aproape un an, iar de atunci, de ea nu mai stiu nimic. Copiii au probleme de adaptare, insa in lipsa unor evaluari ale specialistilor merg la o scoala normala, unde fac fata cu greu cerintelor.






Din pacate, saracia si lipsurile vin, de obicei, „la pachet” cu alte necazuri. Cei patru minori traiesc doar din alocatie si din putinii bani pe care ii prmeste tatal lor, muncind prin sat, cu ziua. Insa nu mereu.

Cateva femei din vecini isi fac mila si le mai ofera micutilor o farfurie cu mancare, ori o vorba buna.







Rodica Muresan, o femeie a carei mama locueste in vecini de cei patru copii, spune ca a incercat sa se implice sa-i ajute, insa fara succes, pana acum.

„Am fost personal la Primaria Cicarlau (de care apartine satul) si am sesizat Asistenta Sociala despre cazul lor. Au spus ca nu le pot da ajutor social, pentru ca barbatul nu munceste in folosul comunitatii. Si eu sunt absolvent de Asistenta Sociala si cunosc legea. Dar trebuie vazut fiecare caz in parte, unii oameni chiar nu sunt capabili de munca.







El a muncit o perioada in folosul comunitatii, dar pe urma n-a mai mers”, explica Rodica Muresan.

Ea mai arata ca cei patru copii au varste cuprinse intre 6 si 15 ani.

„De cand a plecat mama lor, fata cea mare se ocupa de spalat si gatit. Numai ca nu au, bietii de ei, uneori, nimic ce pune pe masa.

Se plang tatalui lor ca le e foame si nu au nimic ce sa manance. Au zile in care tot ce mananca sunt fructe de padure”, mai spune ea revoltata.

Mai mult, femeia spune ca barbatul nu are obiceiul sa consume bauturi pentru adulti si ca face tot posibilul sa-i trimita pe cei mici la scoala.










„Toti merg la scoala. Sunt desculti, nu au ce sa incalte. Am fost pe la tot felul de organizatii si am incercat sa le gasesc incaltaminte, dar deocamdata nu au”, mai spune ea.

Fiica cea mare, o fata de aproape 15 ani, este eleva in clasa a VIII-a si spune ca ar vrea sa continue scoala, sa mearga la liceu. „As vrea sa mai merg la scoala. Dar nu m-am gandit inca ce as vrea sa ma fac cand o sa fiu mare”, spune ea. Intrebata ce si-ar dori cel mai mult, copila a dat un raspuns neasteptat. Nu isi doreste nici intoarcerea mamei, nici haine sau jucarii.







„Am cam tot ce mi-am dorit”, a raspuns copila, parca prea matura pentru varsta ei, dupa ce s-a gandit doar cateva secunde.

Raspunsul ei a fost surprinzator, astfel ca am intrebat-o ce si-a dorit si a primit. „De Craciun am fost la un loc de joaca din Baia Mare”, a raspuns ea.

Se pare ca vizita la locul de joaca de la Craciun a impresionat-o foarte tare pe micuta, incat nu a uitat nici acum momentul.

Acasa la ei, din ulita este vizibila lipsa unei maini de gospodar. Maracinii si buruienile umplu curtea. „Au fost de la Sfat (primarie, n.r.) si i-au spus sa-si curete curtea.

Dar el se enerveaza si in jura”, mai spune Elena Smetan, vecina lor, in varsta de 70 de ani.

O alta femeie de 62 de ani intervine si ea in discutie. „Le-am facut aseara placinte. Eu sunt singura si abia acum incep sa primesc pensie. Nici eu nu am din ce sa-i intretin pe copii, dar din cat am, le fac si lor de mancare, ca doar nu mi-e greu”, spune ea.




„Acum nu au nici paine, asa ca m-am gandit sa le fac macaroane cu cartofi”, mai spune a doua vecina, care pare sa aiba si ea, la randul ei, nevoie de ajutor.

Dintre cei trei copii mai mici, cei doi baieti par sa vorbeasca cu mai multa greutate. Dau raspunsuri monosilabice si privesc cu atentie la persoanele noi care ii viziteaza.

In schimb, pentru tatal lor pare ca persoanele nou venite nu prezinta interes. Intrebat, insa, despre venituri, el spune ca are doar alocatia copiilor si ce mai primeste de la oamenii din sat, cand e chemat la munca.

Fetita, in clasa a V-a, este mai vorbareata, insa si ea are probleme la invatatura. Desi recunoaste fiecare litera in parte, nu reuseste sa le lege pentru a forma cuvinte.

Persoanele care le mai poata de grija spun ca cei mici au nevoie de o evaluare psihologica, pentru ca, cel mai probabil, sa poata urma o forma de invatamant adaptata nevoilor lor.

Cum, insa, nimeni nu se ocupa de ei, cei mici pornesc in viata cu un mare minus.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *