Vasile Șărămăt: „Ca să iubești un copil îți trebuie inimă. Nu neapărat situația financiară te ține în viață”



Luni, Vasile Șărămăt, tatăl „de plasament” al Sorinei, a participat la protestul organizat în fața Guvernului României de la București pentru a cere dreptate în cazul adopției acestei fetițe, care i-a fost răpită din casă cu mascații după ce el o crescuse șapte ani ca pe fiica lui. El a declarat:



Ați vrut cu adevărat să o adoptați pe Sorina? De ce?

Vasile Șărămăt: Noi ne-am dorit să adoptăm nu unul, ci chiar doi copii. Cu mari intervenții am adoptat-o pe prima fetiță și ni s-au pus mari piedici și mari probleme de n-am putut s-o adoptăm și pe Sorina. Birocrația asta este foarte mare la noi, în România. Sunt oameni care așteaptă ani de zile. Dacă nu intervii, adică să le dai… totul decurge până la șpagă, intervenții… E ceva groaznic la noi în țară.






Ce vă dă puterea să vă luptați cu sistemul și chiar și cu o parte a presei?

Vasile Șărămăt: Noi avem mare curaj. Cred că Dumnezeu ne va ajuta, pentru că noi suntem o familie credincioasă și iubitoare. Noi nu am luat acest copil pentru bani. Șase milioane, când am luat-o noi pe Sorina, erau niște bani de nu ne ajungeau nici pentru lapte sau pentru Pampers.







S-a spus că familia a luat acești copii în plasament pentru bani…

Vasile Șărămăt: Noi avem cred o situație [materială] bună. Dar și o inimă bogată, un suflet mare. Ca să iubești un copil îți trebuie inimă, înțelegeți? Nu neapărat situația financiară te ține în viață. Eu cred că un suflet mare contează mult mai mult.




Această familie Săcărin, chiar dacă se laudă că au bani, eu cred că nu au inimă, după cum au procedat pentru „a intra în posesia” ei. Dacă era copilul lor natural, acceptau să fie luată așa? Cred că nu. Dar poate au un interes financiar sau poate alte interese.

Noi acestei fetițe chiar am vrut să-i asigurăm un viitor. Ne descurcăm foarte bine. Toată familia lucrăm și ne descurcăm. Chiar am cumpărat o bucată de pământ, voiam să facem acolo o casă pentru ea. Ginerele meu are o casă și el, au apartament, noi avem casa noastră, nu trăiam din banii ăștia, dar foarte multă lume înțelege greșit lucrurile.

Ce părere aveți despre ce s-a spus, că fetei i-ar fi mai bine în America?

Vasile Șărămăt: Am auzit pe cineva cum a spus într-o seară că [Sorinei] i-ar fi mai bine în America. De ce nu trimite nepoții lui sau copiii lui în America? Sau pe toți copiii care consideră că o duc rău!

Noi avem o țară frumoasă, bogată și iubitoare. Nu neapărat dacă ajungi în America ești un om bogat. Dacă nu muncești și nu te descurci aici, nici în America nu te poți descurca.

Eu am crescut doi copii naturali și două fete luate de la centrul de plasament. Auzisem că e dezastru într-un centru și, când ne-am dus să vedem, este adevărat: copii maltratați, copii abandonați, copii înfometați, copii schingiuiți, pur și simplu. Copii care au lipsă de afecțiune părintească.

Noi le-am asigurat fetelor tot: în principal afecțiunea, iubirea de părinte, dar și situația materială. Copiii aceștia au avut tot ce și-au dorit. Mama biologică a Sorinei a văzut în prima zi de școală cum arată Sorina și de atunci a dorit ca fetița să rămână la noi. Și-a dat consimțământul la notar să rămână la noi, văzând ce situație materială avem și cât de iubită este.




Ce înseamnă adopția pentru dumneavoastră?

Vasile Șărămăt: Nimeni care nu a trăit asta nu poate înțelege câtă bucurie și satisfacție sunt într-o casă în care este un copil adoptat! Dacă unul dintr-o mie de români ar adopta, nu ar mai exista 52.000 de copii abandonați în toată țara noastră! Doar unu la mie să adopte așa cum am adoptat noi.

Am vrut s-o adoptăm și pe Sorina, dar este o mafie în țara noastră, mai ales la Protecția Copilului… Aici trebuie să se schimbe ceva. De aici pleacă toate neregulile. Nu pot să concep ca un manager de caz să decidă la adoptarea unui copil, să ia decizia împotriva legii când să dea un copil, cui dorește el și când dorește. Asta se întâmplă la noi în țară. Nu știu dacă ați văzut, dar managerii de caz au o putere foarte mare. Facem apel și la Gabriela Coman: adopțiile nu se fac din birou. Trebuie mers pe teren, văzut copilul dacă este integrat, dacă este iubit și dacă dorește să plece din sânul unei familii. Nu este singurul caz, deja au început să apară mai multe cazuri în toată țara.







Credeți că ar trebui sprijinite mai mult familiile sociale pentru a continua cu adopția copiilor pe care îi iau în plasament?




Vasile Șărămăt: Asistenții maternali trebuie ajutați, pentru a putea adopta ei copiii. Nu să iei copiii după mulți ani și îi dai la oricine. Dacă a avut curajul să-l crească până la zece ani, nu are rost să îl mai scoți din familia în care este deja integrat. S-a întâmplat un caz asemănător la Craiova, nu știu dacă se știe, o fetiță de 10 ani care apoi s-a spânzurat. Nu dorim să se întâmple același lucru și cu Sorina.










Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *