Se FURĂ MUZEUL SATULUI din BRAN! Semnează PETIȚIA!

SEMNEAZĂ PETIȚIA AICI: http://www.salveazamuzeulbran.ro/

Oameni buni, Muzeul Satului din Bran este în pericol! Ajutați-ne să ducem vestea mai departe! Semnați petiția și urmăriți siteul, pentru a afla detalii noi despre protestul ce va urma, despre decizia Ministerului, dar și orice alte informații noi apar pe parcurs! Să nu-i lăsăm! Ar fi pentru prima oară când un muzeu din România se pierde ca praful în vânt!

Cele 3 secții ale Muzeului Național Bran au fost inaugurate între anii ’57-’60 ca muzeu tematic cu specificul celor 10 sate din comuna Bran care reliefează influențele culturale din interiorul și exteriorul arcului carpatic, cum prelucrau și își duceau traiul sătenii cu ajutorul lânei și lemnului (Muzeul Satului), singurul muzeu din Transilvania cu o colecție de obiecte legate de istoria familiei regale din România (în castelul Bran) și o expoziție dedicată comerțului istoric prin pasul Rucăr-Bran (Vama Medievală).

eci muzeul cuprindea atunci inclusiv castelul Bran până când a fost retrocedat lafel de discutabil de către Dominic de Habsburg în 2006. Ca urmare, secția etnografică a fost înjumătățită, iar artefactele din castel au fost mutate în chiria aceluiași „nou proprietar” în clădirile Vămii Medievale din spatele castelului, unde până în 2018 ministerul a plătit chirii între 3000 și 9700 de euro/lunar.

Între timp, ministerul a încetat puținul sprijin și insistând pe provizorat, artefactele au trebuit din nou mutate la noua secție de istorie Regina Maria, adică o pensiune închiriată din centrul Branului, ca și cum ar fi menit „alt plan” pentru cele 18 monumente, pentru cele 7007 piese din patrimoniu din care 191 sunt tezaur, și pentru cei 33 de angajați puși pe fugă.

Statul român a fost proprietar încă de atunci, dând mereu dreptul de administrare Muzeului Național Bran. Totul a început în anul 2001, când trei indivizi de altă naționalitate au dat pe rând în judecată Muzeul Național Bran pe baza legii 10, prin tribunalul Brașov, prin care ei, urmașii unui bancher latifundiar care a deținut terenul până la naționalizare în 1950, cer să-și intre în drepturi pretinzând că tatăl lor defapt a fost avocat, deși chiar certificatul de naștere parizian al unuia dintre ei menționează ce ocupație avea.

Instituția muzeului a cercetat la Arhivele Naţionale ale României, Arhivele Municipiului Bucureşti şi la Biblioteca Naţională a României și a găsit documente care atestă că nu era orice bancher, ci directorul general al Băncii Naţiunei (devenită ulterior Banca Danubiană) unde acesta apare ca director general şi co-acţionar, deţinând funcţii de conducere a unor bănci din România, Franţa şi Italia și fondator al Băncii Leroy Dupre şi al băncii Italo-Rumena. Detaliile acestea sunt importante pentru că bancherii nu se încadrează între cei care pot retroceda pământurile luate abuziv în perioada comunistă. Cu destule dovezi în favoarea muzeului, și cu ajutorul Înaltei Curți de Casație, procesele au fost câștigate de muzeu în 2015!

Cu trei ani în urmă, aceștia s-au intabulat oricum, chiar și fără câștig de cauză, cu ajutorul unui notar și a Cărții Funciare din Zărnești. N-a mai contat pentru cel care urmărește terenul cu orice preț, și a și cumpărat drepturile litigioase a doi dintre frați, adică a 2/3 neidentificate din teren, iar procesul a luat-o de la capăt cu altă strategie de atac. Acum, după ani de permanente tulburări și amenințări ștampilate trimise personal de avocați, se calcă pe decizia ÎCCJ și cu ajutorul unui judecător, a fost emis ilegal, pe baza a nimic, o sentință pe care nimeni nu a văzut-o decât executorul care n-o prea lăsa din mână. Ori așa, ori executorul a venit la intimidare pe 14.01, netrimis de nimeni.

În noul proces nu s-a luat în considerare faptul că pe acest teren se află 18 monumente unice de arhitectură populară, incluse pe lista monumentelor istorice din categoria A, și alte multe piese înscrise ca tezaur. Ba mai mult, tot în instanță a fost depusă o adeverinţă eliberată de primărie, din care rezultă că terenul Muzeului Satului este teren agricol (fâneață), omiţându-se intenţionat faptul că pe teren sunt amplasate de 60 de ani, monumentele care se văd chiar de pe geamul primăriei. Terenul primăriei, tot de lângă castel, a fost revendicat și cumpărat de același om care deține aproape tot centrul Branului și acum pune presiuni și pe muzeu. Recentul contract de vânzare şi somaţia de evacuare sunt întemeiate pe hotărâri judecătoreşti forţate şi sprijinite pe argumente neverificate, false și ilegale. Dintr-un certificat eliberat în 08.2018 deținut de muzeu reiese că nici o procură din cele invocate în contractul de vânzare-cumpărare nu au fost înregistrate în Registrul Naţional Notarial de evidenţă a Procurilor şi Revocărilor acestora. Procesele sunt vechi și anevoioase de înțeles întrutotul, dar sunt semne de întrebare care pot fi ridicate din partea oricui care nu are neapărat vreo calificare deosebită.

Avocații muzeului sunt impuși de către minister și totuși lăsați să se descurce singuri, iar avocații nu fac nimic ca să se apere. În 9 decembrie 2019, muzeul a fost înștiințat de avocata din partea celeilalte care nu-și vânduse drepturile litigioase că pe data de 14 ianuarie 2020, un executor judecătoresc din Brașov va veni, zice-se, pe baza unui ordin judecătoresc să intre în contact cu direcția muzeului. La această vizită muzeul nu a avut avocat de partea lui, iar ministerul nu a avut reprezentant, și deci toate deciziile și propunerile în ce privește patrimoniul veneau din partea unor oameni neîmputerniciți legal pentru a-și da cu părerea.

Se urmărește evacuarea terenului întreg, deși moștenitoarea singură ar deține o porțiune de numai 1/3 din acel teren, dar nu știe nimeni unde anume pe acea suprafață; nici ea, nici avocața, nici judecătorul sau executorul. Ordinul citit în gura mare în fața tuturor angajaților cere evacuarea și celorlalte 2/3 din teren, chiar dacă nu îi aparțin, cu mențiunea că, știe el, judecătorul de ce așa. S-a discutat absurd și despre plata unei chirii până se va „rezolva” situația. Această a treia presupusă moștenitoare cere ministerului și muzeului 320.000 de euro pentru a ceda terenul, ca dacă nu, va fi vândut cuiva care deja i-a făcut oferta; ghicește cine!

Executarea a fost amânată 30 de zile, până pe 17 februarie 2020, pentru că nu s-a găsit pe loc nici un nebun care să ia ilegal în custodie pe persoană fizică, la propunerea avocatei și confirmarea executorului, întreg patrimoniul și tezaurul din Muzeul Satului, fără a avea consimțământul ministerului, ceea ce oricum nu ar fi posibil legal. Sperau să convingă angajații muzeului, dar care au refuzat, iar în continuare direcția și angajații muzeului sunt amenințați și presați să predea unei persoane fizice ceva ce nu îi aparține, ei fiind doar chiriași și administratori ai patrimoniului statului.
Și uite așa, Ministerul Culturii și Identității Naționale urmărește să ne dea gratuit averile statului, lipsind de la procese în momente cheie, și dând undă verde străinilor să se împroprietărească abuziv prin intimidare, trădare și bineînțeles, cât mai în surdină sau măcar prin dezinformare, sperând din nou că dacă le reușește viclenia, faptul va fi deja consumat.

ÎMPREUNĂ PUTEM REUȘI! AJUTĂ-NE!

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!
Tine-ti familia si prietenii informati!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.