Prostia

Haideti sa oprim "Prostia" printr-un Share

Diverse

Am vorbit cu oameni din Fabrica despre istoria clubului care risca să fie dărâmat



  • Clubul cu design industrial a fost pentru mulți și locul în care au cunoscut iubirea.

    Pe strada 11 Iunie din București, funcționa cândva fabrica de șosete Apollo, într-o clădire de la 1898. Locul lăsat în paragină din 2004 a fost transformat acum 13 ani în Fabrica – club, terasă și spațiu cultural. Cam cum se poartă în Berlin. Locul ăsta a făcut istorie în materie de going out în Capitală, dar luna trecută a venit cu o veste proastă pentru Fabrica.



    În timp ce omul de rând își hrănea anxietățile cu tot felul de știri și statistici despre cât de nasoală e pandemia COVID-19 și ce criza financiară o să urmeze, cei de la Fabrica aflau că vechea clădire în care funcționează clubul ar putea fi demolată pentru a face loc unui complex de blocuri de opt etaje. Avizul de demolare fusese emis de Primăria Capitalei și mai era necesar doar votul consilierilor în Consiliul General. Dat fiind că acest loc a ridicat cultural şi creativ întreaga zonă din sudul Capitalei, mai multă lume a protestat față de proiect.






    S-a făcut o pagina pe Facebook care strângea la un loc lumea ce-și dorea salvarea Fabricii, s-au făcut petiții, Nicușor Dan s-a implicat și el în toată chestiunea. S-a pus presiune pe autorități, iar în cele din urmă a venit și o jumătate de veste bună: Ministrul Culturii a declanșat procedura de clasare ca monument istoric a Club Fabrica. Adică, timp de un an, clădirile în care se desfășoară clubul Fabrica au statut de monument istoric și nu pot fi demolate. În acest interval, Institutul Național al Patrimoniului va întocmi documentația pentru clasarea definitivă ca monument istoric.




    N-ar fi fost prima dată când un loc care și-a pus amprenta asupra orașului ar fi dispărut din peisaj. Încă mai vărsăm o lacrimă pentru Lăptăria lui Enache și terasa La Motoare, iar de curând terasa Piranha din Regie și-a închis definitiv porțile, după 20 de ani de existență, pentru a face loc unui complex de blocuri.

    CONCERTE ÎN CLUBUL FABRICA




    Personal, de Fabrica mă leagă multe amintiri. Am fost la deschiderea oficială, am tras multe beții aici încă de la începuturi, pe unele le-am și documentat într-o revistă de cultură urbană din acea perioadă – poți să citești aici cum a fost la un concert Jazzanova din 2008, pe când sudam țigări la trei dimineața. O prietenă din facultate a lucrat o perioadă aici ca barmaniță. Un prieten din liceu și-a deschis aici un magazin de țoale urbane și accesorii pentru sporturi extreme. Am avut parte de zile chill la terasă, cu grupuri mari de prieteni, dar și de scandaluri și seri agitate, memorabile, despre care nici nu pot să povestesc.

    Așa că am luat-o un pic pe drumul nostalgiei cu Fabrica și am stat de vorbă cu oameni de-ai locului pentru a afla mai bine povestea.




    Omul care s-a încăpățânat să transforme fabrica
    Gil (Virgil Horvat, 44 de ani), unul dintre antreprenorii care au transformat fosta fabrică în club, are un trecut personal cu acest loc. Tatăl său a lucrat ca inginer șef la vopsitoria fostei fabrici, așa că știa de mic o parte din clădiri. Când au început să pompeze bani în vechea clădire, tatăl lui Gil le-a zis că sunt nebuni.




    Gil spune că Fabrica a apărut în urma intenției partenerilor B52 din acea perioadă de a crea un spațiu pentru concerte underground. Voiau un loc atipic și au negociat pentru închirierea fostului cinematograf Viitorul (unde au fost Wings și Modern). Până la urmă au ajuns să preia spațiul în care a funcționat câteva luni clubul Test Point.

    „Nu părea funcțional, doar instalația sanitară a toaletelor și a barului de la etaj erau ok. N-am găsit nimic ce ar fi putut fi folosit ca design industrial, doar pereții păreau interesanți. Am recondiționat o parte din parchetul existent, iar unde nu exista, am montat podele de lemn. Apoi am luat mobilier ce ducea mai mult spre cafenea/restaurant (încă există parte din acest mobilier) pentru zona de pub.”




    Investiția inițială a fost de 125 000 euro, credit de la bancă. Pentru că au fost insuficienți, au tot alocat sume din încasări pentru a finaliza proiectul, dar au cooptat și noi parteneri.

    Deși educația lui – liceu de informatică și Universitatea ASE – l-ar fi pus pe un drum mai „de contabil”, Gil a fost lovit de microbul afacerilor de going out prin 2002, când a fost cooptat ca partener într-un bar/club care se chema „My Club”. A dat faliment, dar a învățat meserie.

    Și clubul Fabrica a avut un traseu plin de transformări. Un timeline făcut de Gil:




    August 2007: a început amenajarea, mai întâi cu partea de la etaj, cunoscută drept club, zona cu scenă.
    Octombrie 2007: primul eveniment, concert byron. Neoficial.
    Martie 2008: se deschide zona de pub, parter și o parte din etaj. Deschiderea oficială
    2009-2010: se deschide terasa și e amenajată, cu noi parteneri, așa cum o știi azi. Apare primul skatepark indoor din București și în clădirea alăturată se dezvoltă: sală de dans, escaladă, arisoft, ateliere de creație, magazine.
    2011: B52 se relochează în locul sălii de dans.




    De-a lungul timpului, Fabrica nu s-a poziționat ca un club dedicat unui anumit gen sau unui anumit tip de public, iar acest lucru a adus laolaltă mai multe triburi ale Bucureștiului.

    „Chiar dacă am întâmpinat dificultăți, noi am susținut încă de la început orice tip de exprimare și/sau orientare. De exemplu, primul after party de la Gay Pride a avut loc la noi”, își mai amintește Gil.

    RECONSTRUCȚIE ÎN 2007


    Fabrica în vremea coronavirus
    Ca și în cazul altor cluburi, și Fabrica a trecut prin perioade dificile. Gil menționează sfârșitul lui 2009, când aproape intrase în imposibilitate de plată. În 2012-2013, scena a început să fie operată de către B52 care i-a scăpat de o presiune financiară. „Ulterior, o perioadă grea a fost, evident, cea post Colectiv, dar și perioada actuală (pandemia COVID-19), care este cea mai mare provocare.”

    Gil nu e chiar optimist, spune că vor fi necesare câteva luni după „marea relaxare” pentru ca publicul să revină la un comportament normal, care implică și going out, până atunci va fi o perioadă de tranziție.




    „Cred că Fabrica a schimbat orașul în bine, au apărut locuri mai generoase pentru evenimente indoor, apoi și multe alte locuri au avut curajul de a avea sau îmbina un design industrial. Așa cum știm, în multe capitale și orașe mari din lume există astfel de spații reconvertite, cred că am fost printre primii care le-au aplicat în București”, povestește Gil.

    Viitorul Fabrica, în condițiile date, sună mai degrabă criptic din gura lui, dar „după 13 ani și având în vedere experiențele avute, cred că vom putea ajunge la un echilibru statornic. Noi sperăm să fim în aceeași ipostază – oameni, comunitate și spațiu. Nu vrem să schimbăm nimic din ceea ce ne-a caracterizat”.

    Fabrica, pentru oamenii locului: familie, dragoste și beții
    Trei barmani încă lucrează în Fabrica din cele mai vechi timpuri. Unii au trecut pe aici, dar s-au îndreptat apoi către alte obiective, alții au venit ca să rămână. Cu toții, însă, spune Gil „sunt cumva fabrica”.

    I-am întrebat pe câțiva din oamenii locului despre cum s-au lipit de Fabrica, care sunt cele mai puternice amintiri și, desigur, beții trăite aici.

    Alex Ghinguleac are 35 de ani, e pasionat de IT&C și se ocupă, printre altele de site-ul fabricii. Primul său contact cu Fabrica a fost prin 2011. A început să se împrietenească cu oamenii din club și a ajuns să frecventeze aici „schimbul 3”. Despre cea mai mișto beție nu se vorbește pentru că „nu se amintește”.

    „Fabrica este un loc de suflet, un loc în care m-am simțit mereu în largul meu. Fabrica este o stare, un loc în care se aduna oamenii cu un vibe pozitiv”, spune el.


    CLUB FABRICA, LA ETAJ
    Dan Byron își amintește că a ajuns prin Fabrica în toamna lui 2007, la lansarea primului album byron. Locul nu era încă gata, dar nu puteau amâna primul lor mare eveniment. Byron își amintește că ieșit un super concert, cu patru bisuri și chef până dimineață. Trupa a avut acolo, în clădire, și sală de repetiții vreo câțiva ani. Tot aici a fost organizată și întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, pe terasa Fabricii.

    Cea mai mișto beție din Fabrica a fost la o aniversare a trupei, „când am făcut bal mascat, iar eu eram faraon”. Era iarnă și, ca să se încălzească, până să intre pe scenă – unde o trupă de liceeni se lungea – i-a tot dat cu o sticlă de tărie. Când a început concertul lor, Byron „era fezandat bine”.

    „Cumva vocea mergea, dar la chitară nu prea mai știam să cânt, iar săracul instrument se mai și dezacorda. M-am cam făcut de cacao sau cel puțin așa mi s-a părut. Am vorbit a doua zi cu niște prieteni care fuseseră la eveniment și mi-au zis că nu prea s-a observat. Li se păruse că mă comport ciudat doar când mi-am aruncat sandalele de faraon în public.”Gabi Georgescu a ajuns la Fabrica încă de la începuturi. După o dispariție de patru ani în publicitate, s-a trezit în 2011 angajat al clubului pe evenimente, apoi și pe comunicare online și media. Cea mai mișto amintire de aici e legată de concertul trupei While She Sleeps, al cărei fan este. A stat cu trupa până la șase dimineața, iar britanicilor nu le venea să creadă ce party-uri sunt în România. Gabi mai spune că i se face pielea de găină când se gândește cât de populară a devenit trupa între timp.

    Cea mai memorabilă beție are legătură cu o după-amiază de vară cu cod nasol de ploi. „Lumea nu prea se încumetase să mai iasă la terasă în urma acestui anunț. Cei de-ai casei însă nu s-au speriat. Ne-am apucat să consumăm și am tot consumat, că nici nu ne-am dat seama că se umpluse terasa de apă mai sus de glezne. Țin minte că uniii s-au dezbracat la bustul gol, își luau avânt din spatele terasei, iar când ajungeau în dreptul barului făceau un fel de surfing pe piept. Restul găștii stătea în fața barului, acorda note de execuție și impresia artistică. Și, bineînțeles, aplauzele de rigoare, ca la orice competiție.”

    Pentru Gabi, Fabrica e un mod de viață și prima casă.

    Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!
    Tine-ti familia si prietenii informati!

    România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: Paypal







    Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *